Dezvoltare parentală

Sfaturi despre stilul de parentaj. Sau cum să respingi cu eleganță sfaturile de parenting nesolicitate.

Recunosc că și eu am primit o grămadă de sfaturi de când am devenit părinte. Unele haioase, altele mă făceau să râd doar pe mine, altele categorice, unele mai băbești, altele de-a dreptul „inovatoare”. Și acum mai primesc sfaturi nesolicitate despre cum să-mi cresc copiii, ce să le dau de mâncare, cum să îi îmbrac (mai ales pe Victor). Așa că m-am gândit să scriu despre cum să spunem stop unui sfat nesolicitiat cât mai elegant, să zic așa. Știu că uneori eleganța nu își are locul, dar na’, hai să încercăm și așa.

E clar, ca părinte ai o idee cam cum vrei să îți crești copiii, corect? Compasiune, conectare, fără pedepse, recompense – adică diametral opus față de vremurile trecute.

Dar privirile, buzele țuguiate, șușotelile celor din jur ne afectează. Da, știu, nu ar trebui, dar să arunce primul piatra cel care poate trece peste toate cu ușurință și detașare. Părerea mea este că da, lucrăm cu noi înșine până la faza în care nu ne pasă de ce spun cei din jur, dar câteodată, în fața oglinzii apar lacrimile. Suntem oameni și oricât de puternici am fi, scutul mai și cade…

Așa că, dragă părinte, iată ce poți zice atunci când ești în fața unei conversații nebunești despre viața de părinte.

  • Mulțumesc că îți pasă de copiii și familia mea, dar sunt mulțumită de modul în care îmi cresc copiii.
  • Sunt un părinte care citește cărți de parenting. Chiar sunt mulțumită de ce am aflat, învățat și aplicat.
  • Am încercat și testat mai multe metode, asta chiar cred că ni se potrivește.
  • Fiecare familie este diferită, dar asta funcționează în cazul nostru cel mai bine.
  • Copiii sunt foarte diferiți. Acesta este modul în care raspunde copilul meu. Iar eu prefer să îl ascult atunci când îi este greu, decât să îl distrag sau să îi ignor sentimentele.
  • Limitele blânde funcționează mai bine în cazul nostru. Când lucrurile nu sunt chiar așa cum ne dorim, prefer limitele blânde în locul pedepselor. Relația noastră revine pe un drum cu soare mai repede așa.
  • Nu-ți face griji. Mă descurc.
  • E diferit față de cum am fost noi crescuți, nu-i așa?

Câteodată este greu să te abții și poate ai răspuns mai mult sau mai puțin agresiv tuturor sfaturilor legate de meseria de părinte. Dacă starea de iritabilitate crește, cel mai bine este să tragi aer în piept și doar să asculți ce are de zis celalaltă persoană. Câteodată intelocutorul are doar nevoie să-și exprime niște sentimente încă nerostite și poate nu are nici o legătură cum îți crești copiii. Și dacă nici să asculți nu poți, atunci pur și simplu explică-i că nu mai poți sta la discuții.

Și eu am fost în această situație. Mi s-a  spus că am un copil care urlă foarte tare și că ar trebui dus la medic să îl verifice la cap. Sau că nu e normal să plângă atâta un copil de câteva luni. Sau că nu e normal ca un copil de trei ani să nu mai doarmă la prânz, să îl pun cu forța la somn (OMG, doar când îmi amintesc mă cutremur).

Care a fost cel mai neplăcut sfat primit legat de munca ta de părinte?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *