Dezvoltare parentală

Despre echilibrul emoțional la copiii mici (până la 10 ani)

Pentru că una din cele mai mari provocări din viața de părinte este comportamentul necorespunzător, azi vreau să vorbesc puțin despre pierderea echilibrului emoțional la copiii cu vârsta de până la 10 ani.

Situație:
Copilul tău se joacă de-a v-ați ascunselea pe stradă alături de alți copii. Este rândului lui sa pună capul, iar primii doi copii îl „pun”, adică sunt cu un pas înaintea copilului tău. Atunci acesta se supără, zice că nu mai joacă, poate îi jignește pe cei doi copii sau vrea să meargă în casă, invocând diverse motive: pentru că afară e urât, copiii nu se joacă cu el, s-a plictisit și e nervos și supărat.

Sau:
Jucați împreună un joc și el nu câștigă. Iar rezultatul este un tantrum de toată frumusețea, țipete, urlete, aruncă cu jocul peste tot prin cameră. Pe scurt, copilul tău și-a pierdut controlul sau echilibrul emoțional.

Dacă aceste scenarii îți sunt cunoscute te îndemn să citești mai departe.

Ce este echilibrul emoțional?

Vreau să povestesc mai întâi despre căsuța minunată din capul copilului tău. Aceasta este metafora (după D. Siegel) pe care eu o folosesc când le vorbesc părinților despre creierul copilului lor. La fel am să explic și azi. Să începem.

co-reglarea-emotionala
Foto: parentingforbrain.com

Creierul copiilor este asemenea unei căsuțe cu etaj. Partea de jos, parterul, este reprezentată de sistemul limbic responsabil cu emoțiile puternice, instinctele și alte funcții (digestia, respirația, clipitul).La copiii mici această parte este destul de bine dezvoltată. Totul clar, până aici? Buuun. Mergem mai departe.

Partea de sus, etajul, în cazul copiilor este…. în construcție. Cam pe la 20 ani construcția este gata! 😁 Partea de la etaj, reprezentată de cortexul prefrontal, este responsabilă cu gândirea complexă, dar și cu abilitățile sociale și relaționale. Datorită acestei părți putem face planuri de viitor, rezolvam probleme dificile, etc. Deci, creierul de la etaj evoluează pe măsură ce crește și copilul tău. Țineți minte denumirile de „teribili” pentru copiii de 2 ani, „cei care încearcă tot/exploratorii” pentru cei de 3 ani și „frustrații” pentru cei de 4? Iată și cel mai bun motiv pentru a avea răbdare cu copilul atunci când are o criza, nu este rezonabil sau are o izbucnire furioasa: creierul lui nu este pe deplin format, astfel că, uneori, copilul nu este capabil să își controleze emoțiile. Astfel îi este greu să își mențină constant echilibrul emoțional.

Solutia este în mâna parintilor

Atunci când copilul are o izbucnire furioasă sau comportament necorespunzător, recomand ca părintele să intervină. În aceste momente sarcina părintelui este să-și susțină copilul până acesta din urmă își recăpătă echilibrul emotional.

Cum îl poți ajuta?
Folosind co-reglarea emoțională. Adică furtuna emoțională a copilului este întâmpinată cu prezența liniștitoare și sigură a părintelui. Asta îi oferă siguranță că este protejat și că îi vei fi alături în momentele în care furtuna emoțională îl copleșește. Echilibrul se obține prin conectare – îmbrățișări calde, mângâieri blânde, inimă deschisă pentru ascultare. Astfel calmul și liniștea se vor instaura.

La urma urmei eu cred că asta își dorește fiecare părinte: să-și ajute copilul să își dezvolte reziliența, să-și înteleagă emoțiile, să  fie empatic și să-i pese de alții. Spor la joacă și conectare!

Foto: kidslovewhat.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *