Diverse

De păstrat.

Îmi plac copiii. Mai mult decât adulții. Ador momentele de sinceritate în stare pură.

Cu asta m-am delectat eu în ultimul timp:

  • Mami, răspoimâine m-a durut gâtul și am nevoie de o bombonică specială pentru gât.
  • Mama, dă și tu din picior mai repede. Ești așa de înceată, de zici că ești un melc obosit! (timp special cu tortinetele)
  • Mami, dacă mi-e sete și e apă în piscina, de ce să nu beau? (OMG)
  • O familie înseamnă că dacă avem doar o pungă de gummy bears o împărțim în 4, nu-i așa?
  • Când o să cresc mai mare vreau să îmi păstrezi voalul de mireasa, tricoul cu M&M și oja cu sclipici!
  • Băieții nu se fac pe unghii (zice piciul arătând unghiuța colorată), dar pot da cu mango prin păr (soluția de descâlcit părul are aromă de mango)!
  • Cine e în desen? întreabă piciul. Eu, îi răspund. Sofia mă corectează imediat: Nuuuuu, este o inimă care arată ca mama. Așa e și mama, o inimă!
  • Mami, eu am plâns după tine azi, dar acum ești aici…mă iei în „brațucă”?

În parc, în fața blocului am asistat la discuții despre prietenie, despre loialitatea față de prietenul cel mai bun, despre tatuaje și cercei în buze, despre băieți, părinți și copii morocănoși, mâncare, beneficiile nemăsurate ale corocodușelor, lego și puteri fantastice.

Da, recunosc I’m a fool for this. Îmi place să le ascult pledoariile, indiferent de mesaj.

Vă ador, copii!

Întrebare: asculți pentru a înțelege sau asculți pentru a răspunde?

PS: ăsta e un articol de pe blogul vechi, pus la păstrare. Azi îmi face bine, tare bine.

 

foto: npr.org

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *