Dezvoltare parentală

De ce mușcă copiii?

Mulți copii trec printr-o perioadă “mușcătoare”, să zic așa. Profilul „mușcătorului de profesie” arată cam așa: dolofan, drăguț din cale-afară, curios (ca toți copiii de altfel) cu vârstă cuprinsă între câteva luni și maxim 3 ani și jumătate.

Copiii mușcă pe mama, pe tata și/sau alți copii. Părinții copiilor mușcați devin, fară să vrea, purtătorii mesajului “copilul tău e rău pentru că l-a mușcat pe al meu”. De cele mai multe ori părinții copilului mușcat nu sunt suficient de bine echipați emoțional pentru a se descurca în situația respectivă. De ce ? Pentru că se activează în ei operațiunea “trebuie să-mi protejez copilul”.

Un lucru e cert: acest comportament nu are nimic în comun cu faptul că un copil este “mai bun/mai cuminte” decât altul sau un părinte este mai bun decât celălalt.

De ce mușcă copiii?

Copiii mușcă din mai multe motive și de cele mai multe ori nu sunt rău intenționați. De exemplu sugarii mușcă pentru a-și alina durerea gingiilor umflate sau pentru a explora și experimenta. În acest ultim caz vor fi cu siguranță câteva episoade dureroase pentru ca procesul de învățare să aibă loc.

Spun asta din proprie experiență. Ambii copii au mușcat din curiozitate, de drag. În schimb piciul a fost mușcat și a devenit mușcător de profesie. Nu a durat mult, a trebuie doar să proceseze ce i s-a întâmplat: totul a fost foarte rapid, eu eram pe bancă în parc, el era la o jumătate de metru de mine. Deodată a venit un copil, i-a luat jucăria din mână, al meu s-a întins după ea și asta a fost. În următoarea fracțiune de secundă dințișorii celuilalt copil erau adânc înfipți în umărul piciului. I-a curs sânge, a avut urme, tot tacâmul. Deci da, știu cum e să fii părinte de copil mușcat și copil care mușcă, am fost pe ambele baricade.

„Mușcătorii de profesie” adoptă această activitate atunci când emoțiile își fac apariția. În spatele agresivității stă întotdeauna frica. Un alt factor declanșator ar mai putea fi frustrarea unei nevoi neîmplinite. Atunci când sentimentele se adună tot mai multe și devin intolerabile, copilul reacționează, astfel apar tulburările de comportament, printre care și mușcatul.

Exemple de nevoi și emoții care pot determina agresivitatea la copii:

  • Absența unui părinte (plecat în delegație, divorț, etc)
  • Apariția unui nou membru în familie
  • Acces la violența de la televizor, telefon, tabletă. Spun asta pentru că da, sunt copii sub trei ani care au acces la aceste dispozitive.
  • Schimbări (altă grădiniță, altă bonă, schimbare de domiciliu, spitalizare, etc.)
  • Tânjesc după atenție. Când un copil se simte ignorat atenția negativă este mai bună decât lipsa de atenție.
  • Frustrarea duce la agresivitate. Unii copii lovesc, alții mușcă. Când sunt prea mici, copiii nu dispun de toate uneltele pentru a-și exprima sentimentele și trăirile emoționale. Lipsa limbajului pentru a exprima emoții imediate duce la frustrare. Așa că ei se exprimă…cum pot.

Copii au nevoie să-și golească bagajul emoțional, să-și vindece temerile, tristețea, dezamăgirile, supărările. În acest caz, copilul poate alege ca soluție salvatoare joaca sau plânsul. Important este să-i fie cineva alături : o pereche de brațe deschise și o inima caldă, blândă și răbdătoare.

Ce NU va funcționa niciodată?

  • Mușcatul drept lecție. („te-am mușcat și eu să vezi dacă îți place”, „vezi, te doare, nu-i așa?”)
  • Etichetarea („ești rău”, „e urât ce ai făcut”, „iar nu asculți”)
  • Rușinea („nu ți-e rușine de ce ai făcut?”)
  • Condiționarea și pedepsele („de azi înainte nu mai ai voie în parc/cu mașinuța/la înghețată/la o zi de naștere/la locul de joacă”, „treci la colț”, „plecăm acasă”)
  • Forțarea copilului de a face anumite gesturi („cere scuze”, cere iertarea că l-ai mușcat”, „promite că nu mai muști”).
  • Rușinea și pedepsele nu fac altceva decât să crească starea de anxietate și de neputință. Iar totul se va stinge cu o…agresiune.

Ce putem face pentru a descuraja obiceiul de a mușca?

  1. Gestionarea spațiului și proximității.

În acest caz părintele devine acel „manager de securitate” al copilului. Dacă știi că ai acasă un copil care mușcă, atunci stai aproape de el când sunteți în deplasare (petrecere, parc), mai ales dacă sunt și alți copii. Atunci când este tentat să acționeze, tu devii o barieră și poți preveni accidentele. Țipetele de la distanță nu o să-l împiedice să nu lovească sau muște.

Ce faci tu în acest caz?

Pasul unu. Așează-ți mâna pe el blând, dar ferm. Stabilește limita: „nu te pot lăsa să muști”, „eu vreau ca tu să nu lovești”, „nu, nu, nu” spus într-un mod jucăuș, etc. Cel mai probabil o să țipe, o să plângă, o să se elibereze de bagajul emoțional. Asta înseamnă că este gata să prelucreze toate emoțiile și să scape de ceea ce îl împiedică să se distreze.

Apoi urmează pasul doi. Ascultarea. Când copilul se simte singur, nedreptățit, plâns, partea logică nu mai funcționează. Așa că cel mai bine este să asculți lacrimile.

Spune-i că îți pasă. Chiar dacă copilul spune să-l lași în pace, că ești cea mai rea mamă din lume, el tot are nevoie de tine. Așa că păstrează o distanță mică și încet-încet apropie-te. După plâns are nevoie de tine să fii acolo pentru el. ÎI poți reaminti cât de mult îl iubești și că indiferent de ce spune sau face, tu ești și vei fi acolo pentru el. „Eu tot te iubesc, micuțule”, „Sunt aici pentru tine și nu voi pleca de lângă tine. Te iubesc mult, puiule”, „Ești în siguranță”.

plansul copiilor

Acordă-i timp. Emoțiile sunt stocate, unele la suprafață, altele bine înrădăcinate, dar la un moment dat copilul alege să le reverse.

  1. Evită suprastimularea sau expunerea copilului la lumină prea mare, căldură, agitație, medii prea colorate, țipete, zgomote, aglomerație, acces îndelungat la telefon, televizor.
  2. Ajută copilul să își exprime supărarea: rupeți ziare, strângeți cu putere o pernă în brațe.
  3. Apelează la hârjoană. Cât mai des cu putință. Jocul liber, dinamic ajută copii să scape de frici și temeri. Cui nu-i place o bătaie cu pernele?

Data viitoare când vedeți o mamă cu un copil care mușcă îi puteți oferi sprijin emoțional. Și eventual o îmbrățișare, sigur are nevoie de asta.

Foto: masandpas.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *