Dezvoltare parentală,  În familie

Cum faci Timp Special dimineața

Toamna are farmecul ei aparte. Pe lângă faptul că Sofia este născută în a doua zi de toamnă, mie îmi place acest anotimp bogat.

Și sunt sigură că are două părți, una bună și bogată și delicioasă, iar alta care implică muci, temperatură, tuse și stat acasă.Ultima parte tocmai o experimentez pe propria-mi piele: mă simt ca naiba, mă dor toate (zici că am 80 de ani), am răgușit îngrozitor, nas înfundat, nopți nedormite. Din păcate port mască tot timpul să nu împart acești mici răufăcători. Prin urmare s-a dus cu hârjoneala, joaca, cântatul fals și tare. Noroc cu tati, recuperează cât poate el de mult.

După 4 astfel de zile îmi simt copii un pic deconectați. Și este normal, mă așteptam la una ca asta. Seara trecută piciul a spus ferm că el nu mai vrea la grădi, că nu îi mai place și că vrea să stea acasă. Pentru mine este un semnal de alarmă pentru că lui îi place la grădiniță. Soluția salvatoare – TIMPUL SPECIAL. De când am deschis ochii mi-am propus să nu las și această dimineață să treacă fără Timpul lor Special. Așa că m-am dus la Victor în pat, l-am luat în brațe. De îndată ce m-a simțit lângă el s-a cocoțat pe mine ca pe un munte. L-am îmbrățișat și am stat așa câteva minute. Ne-am bucurat unul de altul, așa simplu fără să vorbim. Apoi i-am propus să mergem „în căutare de ce vrea el”. Jocul lui preferat. Știam că nu dau greș. Așa că am luat în cârcă cele 14 kile somnoroase și am plecat să cautăm…chiloți uzi. Daaaaa, i-am găsit câteva perechi puse la uscat. I-am propus cu o voce temătoare să îi ia la grădi cu ei. A început să râdă și îmi spunea că el nu îi ia așa. Eu continuam și insistam, el râdea cu gura până la urechi. Apoi am cautat saci de cartofi prin toate cotloanele. Apoi am cautat-o pe Sof prin toată casa. Ea era în spatele meu și ne-a prins jocul din mers. Eu îl întrebam pe pici unde e Sof că întârzie la școală și că mă supăr pe ea taaaaaare, iar ea se ascundea pe măsură ce eu mă mișcam stânga-dreapta. Râdeau amândoi de mama focului.

Periatul pe dinți și îmbrăcatul au fost floare la ureche. Când a ieșit pe ușă, Victor mi-a făcut cu mâna. Avea la purtător un zâmbet magnific. Și da, în acele minute am fost tare mândră de mine. Asta este puterea Timpului Special, una din cele 5 unelte propuse de cei de la Hand in Hand, o fundație din USA, unde sunt și eu Instructor certificat.

Timpul Special este o unealtă menită exclusiv copilului. Lucrurile sunt simple: iei un timer (telefon, timer de bucătărie, etc) și tu, părintele, te detașezi de restul (alt copil, soț, facebook, mâncarea de pe foc, vecina de la 2, etc.) și acorzi acele minute copilului (eu aleg undeva între 15 și 45 de minute). În tot acest timp îmi adun toată energia pozitivă și o revărs asupra copilului, adică ne jucăm CE VREA EL/EA. De asta e așa de special. Și credeți-mă am făcut de toate: de la mers la o prăjitură în oraș, până la gătit chiftele, făcut curse cu mașini, bătaie cu pernele, karaoke, machiat și făcut pe unghii, construit forturi, puzzle și spionat. Am fost pe rând un copil speriat, o mamă împiedicată, un monstru fricos și strâmb, o caracatiță neîndemânatică și alte multe personaje.

Și câte or mai urma….Asta e partea buna dintr-o răceală – ne-am regăsit, ne-am jucat, ne-am conectat.

Ce fain a fost!

Voi cum faceți diminețile mai ușoare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *