Dezvoltare parentală

Anxietatea de separare la adulți

De când aveam un pui mic la purtător și ne băteau inimile foarte aproape, mă gândeam cum o să ne fie departe unul de altul, chiar și pentru o perioadă scurtă. 

Prima dată când a trebuie să plec de lângă fii-mia a fost când l-am adus pe lume pe Victor. Nu ne-am văzut patru zile. 4 zile!!! Mi-a fost un dor nebun de ea. Când am revăzut-o era mai…mare, a crescut ca în povești, m-a îmbrățișat strâns, mi-a pipăit burta și l-a salutat timid pe fratele ei.

Când am plecat prima dată de lângă Sofia și Victor a fost pentru cinci zile. Lungi, obositoare, departe de casă. Când ne-am revăzut, ne-am jucat și îmbrățișat un weekend întreg.

Dar nu a fost ușor. Nici pentru mine, nici pentru ei. În cazul Sofiei, lucrurile erau clare – mama merge la medic să o ajute să îl nască pe fratele ei. În cazul lui Victor, lucrurile au fost mai complicate pentru că era în interes de serviciu. Și a început cu „da’ de ce trebuie să pleci chiar tu?”, „vin și eu cu tine”, „venim toți cu tine”. Am continuat cu jocuri, explicații și am parcurs toate cele cinci zile împreună de câteva ori: că ne vom auzi la telefon, ne trimitem muuulte poze, cadouri din partea mea, desene pentru mine din partea lor. 

Dar știți cine și-a făcut apariția? Vina. Aia de mama. Aia urâtă și grea. Aia care-mi spunea că sunt o mamă rea dacă plec de lângă copiii mei, că o să mă simt că naiba dacă se întâmplă ceva și nu pot ajunge repede, vina aia care spune că pun jobul (de atunci) mai presus de familie. Vocea aia. Am urât-o. Mult. Cu forță.

Acum am devenit prietene. Am avut ceva discuții și e mai bine, mult mai bine. Dar atunci anxietatea de separare a pus ghearele pe mine. Cum am îmblânzit-o? Cam așa:

  • Mi-am asumat fricile. Apoape toate: ce se poate întâmpla cel mai rău, în cât timp pot ajunge, cine poate ajuta, cum, cu ce. Să ne înțelegem – nu le-am împachetat într-un weekend și gata, don’t worry,be happy. Asta e varianta scurtă. Cea lungă implică punctul 2.
  • Parteneriatele de Ascultare. Încă de pe atunci aveam LP cum zic ai mei. Așa că am avut multe ocazii în care am putut să mă plâng de toate fricile și grijile care apăsau din cauza plecării mele. Am plâns, am râs, am sărbătorit plecarea mea. Am urlat cu toată puterea că sunt o mamă bună, chiar dacă plec de acasă. Și chiar eram. Și încă sunt.
  • Timpul e acum. Fricile din trecut și din copilăria mea nu mai erau atât de pregnante, așa că am învățat să mă bucur și să îmbrățișez prezentul. 

Am fost în acea delegație? Da, am fost. Mi-a plăcut fiecare secundă pentru că am învațat ceva nou. M-am bucurat de libertate, de telefoanele date seara înainte de culcare și de o grămadă de poze. Când am ajuns acasă i-am găsit pe toți bine, sănătoși.

Concluzia? Fricile apar în urma unor acțiuni, fie că s-au întâmplat acum mulți ani sau acum o săptămână. Dacă avem curajul să le înfruntam, alături de un partener de ascultare cum am făcut eu sau alături de un terapeut, este fantastic.

Câteva detalii despre anxietatea manifestată la adulți:

  • Anxietatea este o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță.
  • Nu este doar o stare mentală, ci o trăim în întreg corpul nostru: inima bate cu putere, respirația accelerată sau dimpotrivă, întreruptă, transpirăm, suntem încordați, pot să apară dureri de stomac.
  • Anxietatea se aseamănă cu frica, însă este un sentiment mai complex. Dacă frica este reprezentată de aici și acum (fight sau flight), stările de anxietate durează mai mult și sunt mai dificil de controlat prin acțiuni imediate.
  • Când devine anxietatea o problemă? Un semn ar fi trecerea de la forma normală la cea patologică.
  • Anxietate normală: Ce fac dacă ma pierd în aeroport și sunt singură? Mă pregătesc de acasă cu numere de telefon utile, iau un GPS, iau o hartă cu mine, un ghid de conversație în limba respectivă dacă e vorba de o altă țară.
  • Anxietate problematică: Anxietatea socială este un exemplu foarte elocvent, mai ales în 2019.

Aveți grijă de voi dpdv emoțional, mîncați sănătos, faceți puțină mișcare, citiți, ascultați muzică, ieșiți cu prietenii, bucurați-vă de viață și de cei dragi.

Foto credit: thriveglobal.com
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *